Da, cred ca merită să fi in lumea bloge(ă)rilor. Sper să nu renunţ prea curând şi să pot reciti aceste rânduri cu plăcere, mai încolo când o să mă fi perfeţionat în ale blogului.
In fine că veni vorba de scris.
Azi mi-am expus părerile, vizavi de cum îmi duc traiul zilnic şi de ce nu mă comformez standardului, pe care-l cere societatea.
Am 39 de ani şi sunt necăsătorită-(fără intenţia de a mă căsătorii.
Toate aceste justificări sau păreri au fost făcute la cererea unui coleg de birou care era interesat "-De ce nu am luat exemplul bunică-mii, de a mă casătorii şi de a duce un trai ca lumea", asta în condiţiile în care dumnealui cunoaşte câteva picanterii din viaţa mea.
Nu ştiu de ce trebuie să dau explicaţii tot timpul ,pentru acest fapt. Oricum lumea îmi găseşte tot felul de scuze sau acuze şi ,sau se trag tot timpul cocluzii pe aceasta temă, în lipsă de alte subiecte (sau doar aşa, ca o bârfă mică).... fie că e vorba de mine, sau de alte persoane care suferă de aceeaşi "boală".
Aş fi în stare să deschid un club al celor necăsătoriţi şi trecuţi de o anumită vârstă, care să nu sufere de dizabilităţi. Acolo să luăm cuvântul fiecare pe rând ca-n filme : -" Sunt Liliana şi sunt NECASATORITA.... " de-aici să vedem ce se interpretează şi cum mă judecă alţii, pentru cum am ales să-mi trăiesc viaţa.
Si uite aşa se nasc complexele în noi. Ghinion ..te trezeşti vinovat, dar pentru ce?
AHA!!!!! Esti singur.... oare de ce, ce-ai făcut... de ce parte a lumii te aflii?
A nici măcar nu eşti divorţat?( de parcă ar fi fost altceva)....grav, foarte grav.... trebuie să facem ceva,....o săracul sau săraca...nu-i aşa?
Dacă nu le mai spui nimic se simt ofensaţi şi te acuză că nu vrei să participi la tratamentul propus de ei. In fine boală grea, iar la unii ca mine unde e cronică, e şi mai grav.
Sigur eu , la mine...întotdeauna e vorba de mine......Normal e blogul meu. Cică aş fii egoistă că nu vreau să primesc pe nimeni lângă mine. Dar e cineva lângă mine(mama). Cică aş fi lesbiană, la asta nici nu îndrăznesc să răspund ca să nu rănesc pe nimeni. Până acum nu mi-am demonstrat că aş fi. Ar spune mulţi ..." e la faza de negare"... nici măcar asta nu e. Cică sunt prea pretenţioasă şi că de la o vârstă aşa se întâmplă...şi sunt dată ca exeplu negativ . Cică aş fi prea deşteaptă ca să mă căsătoresc, dar asta au spus -o foarte puţine persoane care sunt prezente si acum în viaţa mea, chiar dacă unele doar spiritual. Dar cum şi Dumnezeu ne iubeşte şi noi îi iubim pe toţi.
O să revin chiar dacă acum trebuie să inchei cu brutalitate acest monolog....
2 comentarii:
Cred ca sunt putini oameni care pot infrunta boala asta de a fi necasatorit(a) si sunt foarte multi/multe care depind de cei de langa ei. o prietena imi spunea ca ea e genul de persoana care iubeste doar o data in viata si daca asta nu s-a intamplat sa se termine cu bine, nu o mai intereseaza "tabara opusa" cum zice ea. Vad ca ii e foarte bine asa...Demnitatea cu care infrunta 'boala' asta o admir nu stiu daca as putea sa fiu la fel?
Eu de obicei cand aud expresia "a fi in randul lumii" mi se ridica parul in cap, fac alergie instantaneu, mi se pare o tampenie absoluta. In randul lumii inseamna sa fii casatorit, sa faci copii si sa mergi la servici 40 de ani? si atunci asta e tot ce putem noi face ca oameni? aiurea.
Jos palaria celor care se bucura de viata suferind de boala asta si nu de altele mai grave.
Un p.s. de incheiere: Anuta are 48 de ani si ma anunta fericita ca si-a gasit omul pe care il cauta: e gras, are parul lung si putin cam scund pentru inaltimea ei de fosta handbalista, dar se pare ca e manusa care ii lipsea. Mai stii ce are Mosu' in sac pentru tine?
Multumesc pentru comentariu si te astept si cu altele...
Trimiteți un comentariu