marți, 6 septembrie 2011

dupa trei saptamani de vacanta...

Luni m-am intors la serviciu, unde, stiam ce ma asteapta.
Maldarul de acte, zacea asezat frumos cu tenta deranjata, ca si cum ar fi spus, ca m-a asteptat .
Lucrez cu spor si chef, chiar daca intre timp, trebuie sa trec peste (inca) un eveniment neplacut. A murit mama unui coleg (de birou).
Nu stiu cum se intampla, dar de fiecare data, cand lipsesc mai mult timp (de undeva), cineva dispare. Ca si cum, e obligatoriu, sa se schimbe ceva. Cu siguranta, asa e natural.
Si daca ar fi fost bine?...Ar fi fost bine! Dar uite... ca nu e cum vrem noi. Asta traim.
Cum nu particip la evenimente, gen priveghi si inmormantari, n-o sa ma dezmint nici de data asta. Nu vreau sa mai vad tristete. Ce e prea mult, e prea destul. Si`asa,  numai sora-mea stie, cat trage de mine sa-mi fac datoria, adica prezenta, la parastasele din familie. Cred ca, ea ma intelege cel mai bine si bineinteles cativa prieteni. (Vezi fazele amuzante si amintirile legate de defunct, sau defuncta....dezvoltate in tragicomedie... !intotdeauna se lasa cu ras...!trist, dar adevarat)
Imi fac semnul crucii si-mi spun c-o sa fie bine. Asa ne promite partea pozitiva a sortii.

Mai bine ma gandesc, ca poimaine e( iar )SF. Maria...si poate sarbatoresc putin...cine stie?...`om vedea!

2 comentarii:

AncaT spunea...

stii, cred ca tare mi-ar place cind mor sa-si aminteasca cineva de mine cu veselie si umor. Ca e si asa greu pt familia decedatului(ei)...de ce sa nu-ti amintesti de toate momentele frumoase si vesele petrecute cu persoana care s-a dus pe meleaguri mai bune? Mie nu mi se pare trist , ci chiar frumos.

Liliana Daniela Gîndilă spunea...

Da...tristetea e intotdeauna de partea celor care-au pierdut fizic, omul. Acum partea cu fazele amuzante, stii cum e, nu toata lumea gusta. De-aia nu particip. Sa scap de privirile cautatoare ale bocitoarelor, sau a altor personaje de gen. Sigur ca nu in toate cazurile e la fel. Depinde si de familia defunctului....