miercuri, 11 septembrie 2013

Cum o fi sa traiesti 89 de ani, sau mai mult?

A murit domnul Nilca, pentru cunoscatori. Avea 89 de ani. Sotia lui bolnava, are 91 de ani. N-au copii, doar nepoti, de pe la frati...Maine la ora 11.00 e inmormantarea. Dumnezeu sa-l ierte!
Nu cu mult timp in urma, m-am interesat de d-na Nilca. E..., uite cum e viata? L-a luat pe cel care se ingrijea de ea.
In fine. Frumoasa varsta...ce poti sa zici, in afara de, s-ajungem si noi pana la anii aia, sanatosi si fara neajunsuri.



4 comentarii:

AncaT spunea...

Dumnezeu sa-l odihneasca!
Ai zis bine, sa ajungem si noi la virsta aia,dar sanatosi :) Ca socrii au azil de batrini ( ca business) si au unele babe ,de habar n-au de ele, la 90-95 de ani) Decit asa,...mai bine deloc.

Anonim spunea...

Lasă...nu te intrista ! Toţi suntem datori cu o moarte...
Iar despre a trai pana la 90 de ani ... Cred ca important ramane sa ne traim viaţa,iar nu viaţa sa ne traiasca pe noi ... Sau decat o viaţă umbr omului,mai bine o zi om ! Ori mai bine spus : Viaţa ne-a dat aripi ca sa zburam,iar nu sa ne tărăm...
Mai stiu si altel , dar o sa le spun daca o sa ma mai inviţi pe la tine ... Nu pot intra asa,neavenit in sufletul,gandurile tale.
Cu stimă!

Liliana Daniela Gîndilă spunea...

pentru anonim
In gandurile mele, se afla de obicei oameni despre care, in general stiu cate ceva. Cei necunoscuti sau anonimi din pacate nu-mi pot ocupa gandurile. Nu sunt chiar atat de dotata spiritual.Sau cel putin asa s-a demonstrat. In cazul in care vei dori sa-mi scrii impresii si ganduri de-ale tale, esti liber sau libera s-o faci. de-asta am lasat spatiul pentru comentarii. Te mai astept pe blog.

Anonim spunea...

Mulţumesc ptr.timpul si spaţiul acordat ! Poate că anonimii sant in esenţă sarea pamantului...ori poate nu . Remarc subtilul si sarcasmul subţire din cuvintele tale...Iar libertatea este o stare relativă-cred eu . Mâ bucur insă ca am reusit oarecum să-ţi disip atenţia de la subiecte nu foarte vesele...
Hai mai bine sa stam ptr.o clipă impreuna, la o dulceaţă de nuci verzi de prin amintiri si la o cafea cu parfum de altă dată...Ca sa nu ne priveasca unii intrebator,suspectandu-ne ca am devenit brusc entuziasmaţi - o vom asculta pe Tatiana Stepa în cantecele toamnei,in " Copacii fara padure " ori pe Pompilia Stoian cu nemuritorul "Prieten drag". Ei,ce spui ? Accepţi invitaţia mea atipică ? Nu pot face decat atat,eu neavand blog,ci doar bucurandu-mă de ale voastre... Daca raspunsul va fi pozitiv,poţi sa-mi spui IULIAN . Daca nu,raman un anomim...dar cochetez cu ideea ca sunt un Anonim Celebru...(glumesc,evident !Ori poate nu?! )