Ar fi implinit 60 de ani.
Era a doua mama pentru mine (probabil si pentru alte persoane).
Doamna Badea, asa-i spuneam. Am crescut langa ea vreme de 20 de ani.
La 16 ani , am cunoscut-o_ si la 36 de ani, am pierdut-o. Nu in totalitate, ci doar fizic.
Chiar daca nu mai e printre noi, inca ii simt prezenta. Si chiar ma bucur, (nu de fiecare data) cand ma gandesc la ea.
Astazi, simt o mare bucurie.
Probabil pentru clipele frumoase pe care stia sa le ofere tuturor. In mod special , in aceasta zi.
Fiind o femeie foarte puternica , stia sa-si lase amprenta, in si cu orice ocazie, dar mai ales in zilele de sarbatoare. Si ziua asta, era o sarbatoare. Era ziua ei. In care ne facea pe toti fericiti si multumiti. Era o zi nebuna in care toti ne straduiam sa luam cadoul cel mai frumos.
De ce spun : toti ?..., pentru ca ea, LUCICA BADEA , pe vremuri, dirija o orchestra de 14 directori de fabrici de confectii, din Ardealul nostru frumos.
In ultimii ani era Administrator General la o Societate Mixta romana-germana cu profil confectii barbati (1500 angajati).
Acum, mai conteaza doar, ca ne-a lasat mostenire, bunatatea si omenia, dar cel
mai mult bucuria , pe care o simteam cu totii alaturi de ea. Marturie stau toti cei care-au cunoscut-o si au respectat-o neconditionat. Respectul venea de la sine.
.....Ei !...
, dar o sa mai scriu, despre, aceasta neuitata si iubita persoana, din viata noastra.
Cu alta ocazie...Pentru ca , sunt prea multe de spus si de scris. Iar ea, Doamna Badea, merita o atentie deosebita....Asa ca inchei acum si raman cu gandurile bune alaturi de ea.
