miercuri, 23 februarie 2011

Superstitii si pessimism...


In scurta mea viata(chiar daca am o oarecare varsta, stiu si simt ca sunt tanara inca), am avut de-a face cu tot felul de personaje, numiti oameni. Care mai de care mai interesanti, mai ciudati, mai superstitiosi. De la toti am avut grija sa iau ceva. Ce inseamna ceva, acel frumos, pe care nu-l primim gratis niciodata…In urma a diverselor evenimente placute, sau neplacute, am spus-“ si ce!?... uite cu ce am ramas!(.ceva bun )...sigur ca alegerea a fost, a mea! in singuratate si fara influente, fie interne sau externe….Acum ce m-a intristat printre aceste frumoase lucruri, faptul ca exista superstitiile pe care le-am tot respectat….pana intr-o zi cand am spus ajunge! Si totul a fost schimbat: iata 2 exemple:
  1. daca vezi pisica neagra ca-ti taie calea …..sa te intorci, sa faci ce stiu eu ce… acum am pisica neagra, pe care-o iubesc, e-acasa sta-ntinsa si toarce cand o mangai...cerseste iubire si eu i-o daruiesc....
  2. daca vezi ca-ti iese-n cale, cu galeata goala, cineva….sau cu un pahar gol, mai stiu eu ce….sa te intorci sa nu stiu ce....Am vazut ca ce e gol se umple…e bine ca avem recipient….am grija de lucrurile mele sa nu se sparga, in rest eu decid daca le umplu si cu ce......
  3. …etc
si lista de exemple poate continua. Eu cred asa, ca fiecare parte buna, are si o parte rea, cand inveti sa traiesti cu amandoua, nimic nu mai este greu, sau sumbru…important e sa nu te lasi subjugat de nici o parte…adica Tu esti Tu, iar Eu sunt Eu, ca jocul din copilarie…Sa nu uitam niciodata sa fim Noi, adica Eu! Nu-s sigura ca asta-I libertatea, e doar un crez al meu….fiecare face cum si ce vrea….mie mi-e bine, asa ca va doresc sa aveti ce va doriti, voi stiti mai bine....in caz de vreti, stiti unde ma gasiti.......
Asta nu-i capitulare, e doar inca o poveste luata din exemple, pe care ma simt datoare sa o scriu...de ce nu stiu!...

marți, 15 februarie 2011

Narcisa Suciu & Paula Seling-Ridica-Voi ochii



Duminica......


Duminca, e duminica,, asa ca am iesit la plimbare. Scurt dar deosebit de frumos. Soare, porumbei, copii, patinoar, tatici grijitori. Eu cu maica-mea, ne minunam de lume, cum si cati au iesit la soare la plimbare. Am incercat sa fac chiar niste poze…dupa cum se stie, am imbatranit, asa ca acasa am constatat ca pozele erau filme. Deci nu postez nimic…m-aud si asta strica tot…imaginea face mai mult decat o vorba ratacita….
Sigur ca n-o sa va pot descrie imaginea Primariei in Soare cu porumbeii in zbor, speriati de pasi grabiti ai unui trecator….
Acum un episod mai amuzant…langa tarabe-si strange-un muzicant, instrumentele cu care-a incantat publicul ce petrecea pe “corso”…. Langa tarabe ingheta o femeie ce vindea, bratari si plusuri de ziua indragostitilor….chiar daca-I de import…nici Dacia nu mai exista…ii iubim chiar si pe romani si arta lor…dar ce conteaza, un soare-I pentru toti. Si sa revin la episod, muzicianul de sezon,se-ntoarce catre vanzatoarea Valentina, si-o intreaba, intrebator…sa iau azi flori sau maine? Cand de fapt e ziua indragostitilor? Iar ea-I raspunde sfidator: Poti sa-I iei si azi ca ce conteaza, o iubesti si astazi sau numai maine,? cand e ziua lor, ziua indragostitilor!…..Sigur ca n-am mai resistat si-am ras usor, sa nu ii deranjez in conversatia lor deloc secreta , de parca ne invita pe toti sa interactionam…insa …desigur ca ne-am vazut de drum vizibil amuzate de décor si toate dinmprejur…..

sâmbătă, 12 februarie 2011

12FEBRuarie2011

Inca un an...!
Ziua a-nceput promitator, cu soare mult si chiar c-un zambet.
Ma duc la film, de drag si dor, ba chiar in amintirea lor. A celor ce-au plecat de langa noi....asta e doar pentru cunoscatori...
Ce mandra mai eram cand ma-mbracam frumos sa ne-ntalnim la film cu toti. -Pe vremea aia mai erau cateva cinematografe in oras, aveam de unde-alege. Si discoteca ce urma, dupa o vizionare indelung comentata, cu pareri si pareri, legate de tema filmului...si-apoi surpriza ce-o facea....aparitia-n discoteca...
Inchipuiti-va o scena:
Mai tineri si chiar zvapaiati, unii din subalterni, dansau in discoteca. Si-apoi apare ca din vant sau din senin seful batand pe umarul stang chiar pe o asistenta....Sa vezi, ce ochi si ce mirare...cum de-i posibil oare? Sa-l vezi pe cel ce-ti este sef in discoteca, chiar sta drept si rade de a ta mirare....Mai multe-as povestii insa ma doare...ca toate-s "history"...acum...(sa fim in trend)....
Ma pregatesc dar fara de valoare, nici nu imi pasa ce mai port...insa ma bucur c-o sa pot s-arat unor copii ce inseamna cinematograful....e prima data-n viata lor cand pun piciorul acolo, sunt curioasa ce-or gandi sau daca lor le pasa?....Raluca rade ca din tot, a mai ramas doar unul, un cinematograf in tot Sibiul....in rest doar mall si alte non valori...in fine, ma opresc din scris, sa nu gresesc, sa nu ranesc pe al meu cititor.......