Trist este momentul in care vrem nu vrem, auzim de mandria mortii care-a mai secerat printre noi.
Iata suntem la momentul la care, l-a ales pe neinfricatul Matei...Gicu Matei (64 ani)...I-a ras in fata morti timp de cativa ani. Dar l-a rapus. Ieri de dimineata chiar s-a dus...Spun chiar, deoarece acest om a mai avut neplacuta ocazie de-a cunoaste coma...si alte de-astea infioratoare...
Era un visator si un artist ascuns. In serile in care-l vizitam, ne canta la chitara si recita versurile lui,sau ale regretatului Paunescu. Un om vesel, un om de show, dar cum spuneam era ascuns. Intr-o zi i-am spus ca ar putea sa-si publice scrierile, dar el prefera sa le traiasca. Sa le expuna in fata micului auditoriu.
Acum o sa-i dedic una din poeziile lui Paunescu si o sa-mi inchipui cum recita cu vocea-i baritonala (ca un fel de ramas bun)..
Iata suntem la momentul la care, l-a ales pe neinfricatul Matei...Gicu Matei (64 ani)...I-a ras in fata morti timp de cativa ani. Dar l-a rapus. Ieri de dimineata chiar s-a dus...Spun chiar, deoarece acest om a mai avut neplacuta ocazie de-a cunoaste coma...si alte de-astea infioratoare...
Era un visator si un artist ascuns. In serile in care-l vizitam, ne canta la chitara si recita versurile lui,sau ale regretatului Paunescu. Un om vesel, un om de show, dar cum spuneam era ascuns. Intr-o zi i-am spus ca ar putea sa-si publice scrierile, dar el prefera sa le traiasca. Sa le expuna in fata micului auditoriu.
Acum o sa-i dedic una din poeziile lui Paunescu si o sa-mi inchipui cum recita cu vocea-i baritonala (ca un fel de ramas bun)..
Adrian Paunescu - Dacă tu ai dispărea
Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !
Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi !
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.
Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.
Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !
Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.
Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…
De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.
Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.
Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi !