luni, 28 octombrie 2013

Secera mortii

Trist este momentul in care vrem nu vrem, auzim de mandria mortii care-a mai secerat printre noi.
Iata suntem la momentul la care, l-a ales pe neinfricatul Matei...Gicu Matei (64 ani)...I-a ras in fata morti timp de cativa ani. Dar l-a rapus. Ieri de dimineata chiar s-a dus...Spun chiar, deoarece acest om a mai avut neplacuta ocazie de-a cunoaste coma...si alte de-astea infioratoare...
Era un visator si un artist ascuns. In serile in care-l vizitam, ne canta la chitara si recita versurile lui,sau ale regretatului Paunescu. Un om vesel, un om de show, dar cum spuneam era ascuns. Intr-o zi i-am spus ca ar putea sa-si publice scrierile, dar el prefera sa le traiasca. Sa le expuna in fata micului auditoriu.
Acum o sa-i dedic una din poeziile lui Paunescu si o sa-mi inchipui cum  recita cu vocea-i baritonala (ca un fel de ramas bun)..
Adrian Paunescu - Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi !

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Dulceaţa de gutui

Aseară am participat la prepararea dulceţii de gutui. Am tăiat si mărunţit gutuile curăţate de maică-mea, proaspăt externată din spital. N-are stare, e o femeie muncitoare şi conştiincioasă. Cum se apropie toamna, ea începe cumpărăturile de legume şi fructe pentru conservarea, congelarea lor.Aşa e învăţată.

Printre poveştile potrivite lucrului în bucătărie,mi-am amintit cu veselie de un moment din practica agricolă la care eram obligaţi să participăm pe vremea regimului de tristă amintire.
Ne obligau să participăm la munci agricole, în câmp la scos napi, morcovi, pătrunjei, ceapă şi alte leguminoase. La recoltat porumb, acolo am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu şoarecii de câmp şi familiile acestora, respectiv cuiburile lor. Ce să zic..."o plăcere". Mă întreb, cum ar fi să-i pui pe cei din generaţia asta să participe măcar o singură dată, la o asemenea muncă voluntară. Parcă şi aud sloganul...ăla cu DREPTURILE........Ce ştim noi, nişte foşti UTC-işti...
Unul din momentele amuzante, a fost că am venit cu nişte gutui frumoase de la o recoltă de ceapă.
Noi nu furam legume sau alte produse din recoltă. Nici nu se putea, pentru că eram verificaţi la plecare.
Pe drumul de întoarcere din câmp, echipaţi adecvat cu cizme de cauciuc şi salopete albastre, ne-a ieşit în cale un gutui. Bietul gutui, a fost devastat. Dar am venit acasă şi eu cu ceva. Ceva de la câmp. Am fost tare mândră de mine. Nu muncisem degeaba pe ziua respectivă.

Astăzi am adăugat la dulceaţa de gutui şi miez de nucă.