marți, 21 ianuarie 2014

si-a sunat telefonul...

luni a sunat telefonul. Pe ecran aparea numele unei fete care odata mi-a fost una din cele mai bune prietene. Am impartasit necazuri si bucurii, boli, tristeti dar si multa multa tinerete, timp de 15 ani. Acum m-am mirat... si m-am gandit la ce se poate mai rau. Desi nu am obiceiul sa sun inapoi, de data asta am facut-o. Dincolo un glas in lacrimi imi spunea cum mama ei a parasit corpul fizic, dimineata la patru. Astfel ca azi am fost sa prezentam condoleante . Maine e inmormantarea.
Avand in vedere ca in ultimii ani, luna ianuarie s-a dovedit a fi cu mari dureri sufletesti pentru mine, incep sa cred ca viata si-a facut un obicei prost, de care vad ca nu se dezvata.
Exista totusi o licarire de bine, dar e intr-o alta parte de lume. E peste ocean cu vesti bune. Sa auzim de bine!