marți, 31 decembrie 2013

La multi ani, 2014!

Se poarta urarile la sfarsit de an, pentru anul nou. Asadar, ne doresc pentru noul an, sa putem privi in suflet si in inima cu bucurie si sa uitam de tristetile trecutului. Ne mai doresc sa fim curajosi, frumosi si sanatosi si la punga grosi! Rasfat si indestulare pentru fiecare cu minte si cumpatare! Ne mai doresc sa ne iubim si sa invatam ce-i acela sublim! Bucurie si vacanta de se poate-n fiecare dimineata!
La multi ani,2014!

vineri, 20 decembrie 2013

Vacanţă de iarnă bine ai venit!

Azi e vineri 20 decembrie şi e Prima zi de vacanţă. Debut destul de anevoios şi umbros. Aştept cu drag relaxarea din următoarele zile.
muşchi pe o Stâncă ( imagine de pe blogul " WiseAcre Gardens")

marți, 26 noiembrie 2013

Ninge!

A nins azi, în jur de ora 11am.
Acum a rămas doar o pâclă umedă de iarnă. Şi frig, chiar frig.

luni, 28 octombrie 2013

Secera mortii

Trist este momentul in care vrem nu vrem, auzim de mandria mortii care-a mai secerat printre noi.
Iata suntem la momentul la care, l-a ales pe neinfricatul Matei...Gicu Matei (64 ani)...I-a ras in fata morti timp de cativa ani. Dar l-a rapus. Ieri de dimineata chiar s-a dus...Spun chiar, deoarece acest om a mai avut neplacuta ocazie de-a cunoaste coma...si alte de-astea infioratoare...
Era un visator si un artist ascuns. In serile in care-l vizitam, ne canta la chitara si recita versurile lui,sau ale regretatului Paunescu. Un om vesel, un om de show, dar cum spuneam era ascuns. Intr-o zi i-am spus ca ar putea sa-si publice scrierile, dar el prefera sa le traiasca. Sa le expuna in fata micului auditoriu.
Acum o sa-i dedic una din poeziile lui Paunescu si o sa-mi inchipui cum  recita cu vocea-i baritonala (ca un fel de ramas bun)..
Adrian Paunescu - Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea
Într-o noapte oarecare
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca nebun pe mare.

Cu un sac întreg de lut
Şi-o spinare de nuiele
Să te fac de la-nceput
Cu puterea mîinii mele.

Lucru lung şi monoton
Să te înviez, femeie,
Eu, bolnav Hyperion
Hai şi umblă, Galatee !

Dacă tu ai dispărea
Fi-ţi-ar moartea numai viaţă
Dulcea mea, amara mea
Aş pleca în ţări de gheaţă.

Să te fac din ţurţuri reci
Să te-mbrac în promoroacă
Şi apoi să poţi să pleci
Orişiunde o să-ţi placă…

De-ai cădea într-adevăr
În momentul marii frîngeri
Aş veni la tine-n cer
Să te recompun din îngeri.

Şi pe urmă aş pleca
Umilit şi iluzoriu
Unde este casa mea
O mansardă-n purgatoriu.

Dacă tu ai dispărea
Şi din rîsu-mi şi din plînsu-mi
Te-aş găsi în sinea mea
Te-aş zidi din mine însumi !

sâmbătă, 12 octombrie 2013

Dulceaţa de gutui

Aseară am participat la prepararea dulceţii de gutui. Am tăiat si mărunţit gutuile curăţate de maică-mea, proaspăt externată din spital. N-are stare, e o femeie muncitoare şi conştiincioasă. Cum se apropie toamna, ea începe cumpărăturile de legume şi fructe pentru conservarea, congelarea lor.Aşa e învăţată.

Printre poveştile potrivite lucrului în bucătărie,mi-am amintit cu veselie de un moment din practica agricolă la care eram obligaţi să participăm pe vremea regimului de tristă amintire.
Ne obligau să participăm la munci agricole, în câmp la scos napi, morcovi, pătrunjei, ceapă şi alte leguminoase. La recoltat porumb, acolo am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu şoarecii de câmp şi familiile acestora, respectiv cuiburile lor. Ce să zic..."o plăcere". Mă întreb, cum ar fi să-i pui pe cei din generaţia asta să participe măcar o singură dată, la o asemenea muncă voluntară. Parcă şi aud sloganul...ăla cu DREPTURILE........Ce ştim noi, nişte foşti UTC-işti...
Unul din momentele amuzante, a fost că am venit cu nişte gutui frumoase de la o recoltă de ceapă.
Noi nu furam legume sau alte produse din recoltă. Nici nu se putea, pentru că eram verificaţi la plecare.
Pe drumul de întoarcere din câmp, echipaţi adecvat cu cizme de cauciuc şi salopete albastre, ne-a ieşit în cale un gutui. Bietul gutui, a fost devastat. Dar am venit acasă şi eu cu ceva. Ceva de la câmp. Am fost tare mândră de mine. Nu muncisem degeaba pe ziua respectivă.

Astăzi am adăugat la dulceaţa de gutui şi miez de nucă.

miercuri, 11 septembrie 2013

Cum o fi sa traiesti 89 de ani, sau mai mult?

A murit domnul Nilca, pentru cunoscatori. Avea 89 de ani. Sotia lui bolnava, are 91 de ani. N-au copii, doar nepoti, de pe la frati...Maine la ora 11.00 e inmormantarea. Dumnezeu sa-l ierte!
Nu cu mult timp in urma, m-am interesat de d-na Nilca. E..., uite cum e viata? L-a luat pe cel care se ingrijea de ea.
In fine. Frumoasa varsta...ce poti sa zici, in afara de, s-ajungem si noi pana la anii aia, sanatosi si fara neajunsuri.



miercuri, 14 august 2013

de Sfanta Maria mergem la serviciu! ce fain!

...."In Coran, la capitolul Ali'Imran, 42 scrie: "[Adu-ti aminte] cand ingerii au zis: 'O, Maria! Allah te-a ales si te-a facut curata. El te-a ales peste femeile lumilor!'", aceasta fiind respectul deosebit si adorarea Maicii Domnului de catre musulmani".
Pana si in islamism Maica Domnului era respectata. La noi la crestini ortodocsi, desi e zi libera de la guvern, noi nu putem sarbatori cum se cuvine. Noi lucram!
Sincer cred, ca cu toata criza din portofel , tot m-as fi dus la mare. Sa vad si eu macar intr-un an, cum se sarbatoreste ziua marinei. Asta e!
Poate mai spre toamna o sa vad marea, cand nu mai e nici o sarbatoare. Ori poate ajung in Delta. Cine stie?

vineri, 2 august 2013

alte îndeletniciri....

...pentru ultima zi de concediu am ales să gătesc. Meniul zilei este conopidă la cuptor şi nişte aperitive mozaic pentru musafirii serii...
Chiar dacă mâine e sâmbătă, voi merge la serviciu pentru câteva ore. Aşa că, mi s-a terminat binele pe vara asta.
Am gustat brioşele mozaic şi sunt foarte bune pentru cei înfometaţi de pe drum.Checul e din acelaşi aluat. Sper să le placă.



miercuri, 31 iulie 2013

schimbare de look

azi m-am tuns...sau mai bine zis m-a tuns o doamnă coafeză. Am ales salonul la întâmplare, într-o zonă mai modestă a oraşului. M-a tuns frumos şi scurt, a tăiat şi vreo cinci ani din părul meu. Erau atârnaţi acolo, dintr-un noiembrie întârziat. Mie imi place cum îmi stă, aşa că m-am bucurat. Mai am de dus câteva lupte cu kilogramele şi timpul liber, dar cred că o să le rezolv şi pe astea în scurt timp. În rest lucrurile încep să se aşeze. Câinele curţii a fost vaccinat, cică n-a luat nimic de la nepotul meu pe care-l muşcase. Vineri va avea loc o operaţie pe coloană. Bine că nu a mea. Şi uite-aşa...trece vremea. Între timp am mai petrecut clipe plăcute şi curative la Ocna Băi cu prietena mea. Puţin nămol şi sclade dese, prin lacurile hiper sărate. Bine per general....

luni, 29 iulie 2013

încă în concediu...

...mă pregătesc de plecare la plajă....asta după câteva zile în care din nou mi-am otrăvit sufletul cu speranţă...
în jurul meu sunt numai bolnavi şi răniţi...unul s-a internnat azi,  pentru a doua oară în spital (privat de data asta),ba se operează, ba nu se operează. Pe nepotul meu l-a muşcat câinele curţii, a plecat la pansat...!bine le-am zis că e nevoie de botniţă...dar pe mine nu mă ascultă nimeni, aşa că,  de băgat în seamă nu mă aştept deloc. O trăsătură comună a proştilor, în general nu sunt băgaţi în seamă şi atunci când sunt, de obicei sunt luaţi în râs sau făcuţi de râs. Oricum suntem fericiţi...noi ăştia mai săraci cu duhul..sau cel puţin aşa se spune. Cum spuneam o să trec peste necazurile altora şi o să-mi văd de treaba mea...care-o fi aia,,,încă nu ştiu ;)

luni, 22 iulie 2013

odihna şi relaxare

Ziua şase a trecut în linişte după un sfârşit de săptămână aglomerat în evenimente.
Nimic important. Doar întoarcerea soră-mii din Austria.
Pentru mâine nu se întrevede nimic, însă pentru weekend avem deja un program .

vineri, 19 iulie 2013

ziua cinci de concediu

Deşi nu s-a încheiat încă, a cincea zi de concediu a debutat prost, atât de prost încât era s-o declar pierdută. La ora asta însă mă declar încântată de alegerea facută, de a nu mai merge la plajă ci în parc cu bicicleta, la un badminton . Vântul a fost de treabă. Ne-a lăsat să ne mişcăm în voie. Cald şi bine chiar şi pe terasa unde am luat bătaie la table. Acum sunt acasă în aşteptarea musafirilor...Şi uite cum trec zilele mele...de concediu...

joi, 18 iulie 2013

si-au fost 28 de grade celsius la Sibiu

Mirosul de nămol şi sare persistă pe pielea arsă. Nici câinele curţii nu mă mai recunoaşte, sau îi place sarea, că prea mă adulmecă. Am fost la Ocna Băi şi m-am bălăcit în lacul negru, după care am pus si-un strat de nămol gros pe mine. M-a ajutat nepotul meu.
Trenul de la Sibiu la Ocna Băi face 15 miute. La plecare n-a avut întârziere. Însă la întoarcere am aşteptat 50 de minute. Oare câte băi mai puteam face în acest timp, decât să aştept cu indignare trenul care nu-şi mai făcea apariţia? Lumea de pe peron a fost destul de răbdătoare. Unii ştiau de acestă întârziere. Navetiştii din tren au spus că în fiecare zi este la fel, cică ar fi nu stiu ce lucrări la calea ferată. În fine, aşa e acasă. Lucrul bun a fost că în perioada de aşteptare am reuşit să citesc. Iar în tren am avut o companie plăcută. Nepotul meu s-a întreţinut cu personajele prezente şi s-a descurcat chiar bine conversaţional, asta având în vedere diferenţa de generaţii şi socială totodată.
..a patra de concediu

miercuri, 17 iulie 2013

a treia zi de vacanţă

21 grade Celsius la Sibiu...semiînnorat...Ce să faci pe o aşa vreme?
Să pleci în ţările calde nu-i aşa?  Complicat....din toate punctele de vedere...
Cel puţin acolo e cald, uneori prea cald...Nici n-apuci să te relaxezi bine, că şi trebuie să iei avionul , să te întorci la vechea viaţă.
Nu cu mult în urmă, mi-a atras atenţia sau, mai bine zis ne-a atras atenţia (şi prietenei mele) un cântăreţ. După un concert live, în toamnă, la care i-a derapat puţin vocea, ultima dată când a concertat,s-a descurcat bine. Ei bine, pe acest om dacă-l urmăreşti pe facebook, acum e acolo acum e dincolo ...şi culmea mai are timp şi de făcut fotografii pe care le posează cu interes sporit. Ce nu e în regulă la el( mi se pare mie...), că nu interacţionează deloc cu fanii, respectiv admiratoarele...Le aruncă aşa nişte firimituri din obositoarea lui viaţă (hippie ai putea spune, dacă am trăi alte timpuri).. ş-apoi aşteaptă reacţii...şi acelea obligatoriu trebuie să fie pozitive...În rest, e perfect...din ce ne-arată...cumva obositor, dar altfel bun, bun băiat.

E a treia zi de concediu în care observ că trăiesc, precum pensionarii, adică perfect.
Mă trezesc prea devreme, trebăluiesc prin curte prin casă, după care, program de voie....E bine şi aşa rău ce să şi faci?doamne iartă-mă!
Concediu, viaţă, libertate! ( parcă lipseşte ceva...să fie vorba despre bani? Ah nu! ce-s ăia şi ce să faci cu ei?_duminică avem o nuntă în familie...Aş putea să fac măcar o mică şi modestă donaţie...cum invitaţia n-a fost pe numele meu, o să ocolesc, ca de obicei şi această petrecere tradiţională...n-am obligaţii şi nici plăcere, măcar e bine că am fost invitată...)

În legătură cu ziua de ieri,n-am făcut nici-un fel de febră, nici măcar musculară.
S-o trăim pe cea de azi! ;*



marți, 16 iulie 2013

a doua zi de concediu

Sunt 16 grade celsius la Sibiu, a plouat şi e înnorat.
Planul dimineţii a căzut.
Azi sunt 13 ani de la moartea bunicii mele. Dumnezeu s-o odihnească.
Sper să se mai lumineze şi să nu mai plouă. Vreau să scot bicicleta în probe.
....pe mai târziu.......
Ultima concluzie la final de zi...condiţie fizică zero!
S-a oprit ploaia spre seară şi am probat bicicleta care nu m-a dezamăgit. Invers cred că nu se pune. Încă nu am febră musculară, dar o simt cum stă la pândă.
Mâine sper să pot experimenta un traseu mai lung decât cel de azi.
Doamne ajută să nu mai plouă.

luni, 15 iulie 2013

Prima zi de concediu "de vară"

Prima zi de vacanţă!
Azi, după atâta aşteptare, speranţa mea a mai murit odată. S-a câştigat marele premiu la loto.
În plus am lucrat mai mult decât dacă aş fi fost la serviciu.
Ne-am ocupat timpul, în principal ,cu revizia bicicletei. Nu ştiu ce vreme este asta. Pare a fi primăvară, aşa că, ne pregătim de călărit bicicleta. De plajă nu e, în niciun caz. Mă gândesc la pescuit ori, cine ştie ce o să fac în vacanţa asta de trei săptămâni. Cum n-am câştigat marele premiu la loto, oceanul va trebui să ne mai aştepte. O să mă gândesc ce-o să fac, în plimbarea de seară cu nepotul meu si cu căţeluşul curţii Athos.

duminică, 9 iunie 2013

marți, 5 februarie 2013

Tort cu dovleac copt si mere coapte







Productie a la Lilica, dintr-un dovleac cam fad la gust

Exista oameni fara scop, fara tzel?

Exista oameni fara scop?

Am descoperit de curand, ca la aceasta intrebare, eu raspund cu DA.
In prima mea tinerete, cand eram zburdalnica si petreceam cu veselie aproape fiecare clipa, un tip(Gicu M. pentru cunoscatori), dintr-unul din anturajele mele, m-a categorisit astfel*.
Sigur ca, la vremea aceea, nu tineam cont de asa ceva. Imi traiam viata, asa cum era ea, cu bune cu rele. Nici acum nu prea realizez de ce a tinut sa afirme ca, eu sunt *o femeie de-aia fara scop in viata.
In fine, trecul e trecut, se pare ca expresia a ramas undeva ascunsa si a aparut la suprafata, cand ,am fost intrebata, de data asta de o femeie, care-ar fi scopul meu in viata .Cum de nu am tzeluri sau nazuinte...~a tras ea concluzia...~
Si eu am raspuns, din ce-am trait si din faptul ca nu mi-am propus nicicand ceva zelos, ca nu exista asa ceva in viata mea. Pur si simplu traiesc si cam atat, nu am nevoie de un scop sau de un tel in viata, ca sa traiesc.
Acum intervine intrebarea, daca mai exista astfel de specimene, fara scop ( dar cu multe trairi ).

Castigul cel mare de la 6/49 loto, nu se pune,...:-) ca fiind un scop in viata, nu-i asa?
E doar o loterie, iar eu joc doar de amorul cotizatiei. Joc singura si cea mai ieftina varianta. Adica sase numere bifate aleator, din patruzeci si noua date la alegere.

Sa-mi ajute Dumnezeu sa castig si poate-mi gasesc si eu vreun scop in viata.
Pana atunci, o sa traiesc asa cum stiu si cum imi da viata, bune, rele.'ce-o fi, pe sat o fi_(o expresie populara)

marți, 29 ianuarie 2013

Anunt oficial

din data de 25 ianuarie 2013, am incheiat orice activitate, la si pentru firmele SC LIMOROM SRL si SC AUTOHAUS HUBER SRL SIBIU si DEVA, va rog oferte serioase de munca si in mod privat.

vineri, 25 ianuarie 2013