sâmbătă, 12 octombrie 2013

Dulceaţa de gutui

Aseară am participat la prepararea dulceţii de gutui. Am tăiat si mărunţit gutuile curăţate de maică-mea, proaspăt externată din spital. N-are stare, e o femeie muncitoare şi conştiincioasă. Cum se apropie toamna, ea începe cumpărăturile de legume şi fructe pentru conservarea, congelarea lor.Aşa e învăţată.

Printre poveştile potrivite lucrului în bucătărie,mi-am amintit cu veselie de un moment din practica agricolă la care eram obligaţi să participăm pe vremea regimului de tristă amintire.
Ne obligau să participăm la munci agricole, în câmp la scos napi, morcovi, pătrunjei, ceapă şi alte leguminoase. La recoltat porumb, acolo am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu şoarecii de câmp şi familiile acestora, respectiv cuiburile lor. Ce să zic..."o plăcere". Mă întreb, cum ar fi să-i pui pe cei din generaţia asta să participe măcar o singură dată, la o asemenea muncă voluntară. Parcă şi aud sloganul...ăla cu DREPTURILE........Ce ştim noi, nişte foşti UTC-işti...
Unul din momentele amuzante, a fost că am venit cu nişte gutui frumoase de la o recoltă de ceapă.
Noi nu furam legume sau alte produse din recoltă. Nici nu se putea, pentru că eram verificaţi la plecare.
Pe drumul de întoarcere din câmp, echipaţi adecvat cu cizme de cauciuc şi salopete albastre, ne-a ieşit în cale un gutui. Bietul gutui, a fost devastat. Dar am venit acasă şi eu cu ceva. Ceva de la câmp. Am fost tare mândră de mine. Nu muncisem degeaba pe ziua respectivă.

Astăzi am adăugat la dulceaţa de gutui şi miez de nucă.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Şi ieri a fost o zi ...