12Februarie2009

Ar fi implinit 60 de ani.

Era a doua mama pentru mine (probabil si pentru alte persoane).

Doamna Badea, asa-i spuneam. Am crescut langa ea vreme de 20 de ani.

La 16 ani , am cunoscut-o_ si la 36 de ani, am pierdut-o. Nu in totalitate, ci doar fizic.

Chiar daca nu mai e printre noi, inca ii simt prezenta. Si chiar ma bucur, (nu de fiecare data) cand ma gandesc la ea.

Astazi, simt o mare bucurie.

Probabil pentru clipele frumoase pe care stia sa le ofere tuturor. In mod special , in aceasta zi.

Fiind o femeie foarte puternica , stia sa-si lase amprenta, in si cu orice ocazie, dar mai ales in zilele de sarbatoare. Si ziua asta, era o sarbatoare. Era ziua ei. In care ne facea pe toti fericiti si multumiti. Era o zi nebuna in care toti ne straduiam sa luam cadoul cel mai frumos.

De ce spun : toti ?..., pentru ca ea, LUCICA BADEA , pe vremuri, dirija o orchestra de 14 directori de fabrici de confectii, din Ardealul nostru frumos.

In ultimii ani era Administrator General la o Societate Mixta romana-germana cu profil confectii barbati (1500 angajati).

Acum, mai conteaza doar, ca ne-a lasat mostenire, bunatatea si omenia, dar cel

mai mult bucuria , pe care o simteam cu totii alaturi de ea. Marturie stau toti cei care-au cunoscut-o si au respectat-o neconditionat. Respectul venea de la sine.

.....Ei !...

, dar o sa mai scriu, despre, aceasta neuitata si iubita persoana, din viata noastra.

Cu alta ocazie...Pentru ca , sunt prea multe de spus si de scris. Iar ea, Doamna Badea, merita o atentie deosebita....Asa ca inchei acum si raman cu gandurile bune alaturi de ea.

Am obosit...

Am inceput lucrul de doua saptamani si deja vreau concediu...

Si nu degeaba se spune, ca orice inceput e greu...E greu sa recunosc, ca a fost foarte frumos de sarbatori. Spre surprinderea mea, chiar m-am relaxat si a fost totul pe gustul meu. Sigur ca intotdeauna e loc de mai bine...insa de data asta mi-a placut. Si desigur ca tot ce e bun se termina repede...Oricum, tot vara e mai frumoasa.

Ma gandesc tot mai serios, la ce idee geniala a avut sora-mea in urma cu cateva zile. Si tot nu ma pot hotari, ce sa fac in legatura cu asta. Ea a zis ca ar vrea sa ne adunam la ea de 2 ori pe saptamana, sa facem ceva miscare. A mers si merge la sala (gim) si stie exercitii de incalzire. In plus are si un aparat de vibromasaj. Ei!,,, si acum io ma gandesc, ca daca as mai achizitiona un stepper si o bicilcleta, parca m-as apuca si eu sa fac ceva miscare. In fine...uite ce framantari am eu!

Asta e una!

Alta ar fi, ca ce si cum sa fac, sa ajung anul asta sa vad si eu delta...Greu la inceput de an, nu-i asa?

Si ar mai fi si altele dar chiar n-am chef sa scriu........

De ce ne multumim cu conditia de a fi educati ca indeplinitori de ordine si atat de putine persoane au initiativa pe cont propriu? poate ca e mult mai usor sa faci ce ti se spune decat sa spui altora ce sa faca ?? Cu siguranta fugim de responsabilitati si ne multumim sa fim recompensati pentru o treaba bine facuta cu o mica prajiturica si cu siguranta e mai usor sa fii o rotita in sistem decat sa fii la carma lui. Sta in ADN-ul nostru sa ascultam de seful de trib si sa ne bucuram pentru reusitele colective, zic eu. Ma gandesc si la cat de usor accepta majoritatea copiilor reguli de genul: "e voie" sau "nu e voie sa", la fel cum si noi acceptam atunci cand ni se spune "nu e voie" in loc sa incercam sa gasim o modalitate prin care sa se poata. In asta consta succesul? in a nu lua totul asa cum ti se da si a incerca sa gasesti solutii neincetat care sa fie neconventionale cu ceea ce suntem obisnuiti pana acum? sau doar sa te multumesti cu a alege din ceea ce se ofera?